Waiter = om dupa care tră să aştepţi

Adică chelnerul care tră să te pupe şi-n cur, că nah, eşti client...
Şi azi vorbeam cu Zed şi îi spuneam ce m-am enervat cu nervii din cauza copiilor care servesc în CHIOS aka Terasa de la Casino sau din parc, de lângă stadion sau cum o mai ştiţi voi.

Păi să vă zic cum de m-am crizat. Ajungem trei oameni pe la 5 jumate. Meniurile jegoase şi manjite miroseau de se întorcea stomacul ca şi cuva maşini de spălat. După ce schimbăm masa, că mirosea toată ca dracu, ajungem în zona crepusculară, adică într-o zonă unde nu ne servea nimeni. Merg la bar să cumpăr cu banii în mână şi îmi zice unu că aparţin de celălalt bar. Buuuuun. La celălalt bar, doi băieţi povesteau probabil despre multele femei care i-au refuzat în viaţa lor scurtă şi plină de complexe, fără să se deranjeze, dă-i drecu de proşti să astepte. După vo 30 de minute de când ajunsesem îmi apare halba în faţă. Prin sarea din farfurie, pe care o cer de obicei la bere, vad multe puncte mici si galbene. Întreb: Ce-i asta? Cartofi pai, vegeta? Răspuns: Probabil ca vegeta. Vreţi să vă aduc alta? ... După prima halbă, probleme. Nu mai avem halbe goale. Nici o problemă, trecem pe sticlă. Tot juma de oră dura. Comandăm căte două de persoană. Tot juma de oră. Vine o fată langă noi şi vrea un suc. Aţi ghicit! Juma de oră. Comandăm mici - erau reci, dar a durat juma de oră.

De-asta fac io cu nervii în Chios şi îi dau 10 mii bacşiş la consumaţie de un milion jumate. Dar e terasă, aer, formaţie şi atmosferă plăcută.

Aşadar: probabil că suntem nişte inadaptaţi şi aşa îi normal, să astepţi după chelner. Doar de-aia îi zice waiter... adică aşteptăreţ.

Ceauşescu şi copiii

23 August 2007

Astăzi, 23 August 2007, cu mic cu mare, tovarăşi, pioneri şi şoimi ai patriei, să privim cutezători în zare spre succesul şi dezvoltarea patriei mult iubite!

Întâiul brav conducător al ţării va vizita platforma de prelucrare a oţelului din Galaţi spre lauda şi admiraţia celor ce topesc metalul tare în cuptoare de temperaturi ridicate, contribuind la progresul Republicii Socialiste. Va lua cuvântul maistrul principal Teodosie Conache, care, prin trudă şi sacrificiu, a depăşit norma de producţie cu 480% faţă de norma planificată pentru primele trimestre.

A doua oprire a părintelui ţării va fi în curtea uzinei "Tractorul" din Braşov, unde, vor fi lăudate eforturile întregii intreprinderi pentru realizarea normei de 40.000 de unităţi puse la dispoziţie colectivelor din întreaga ţară pentru sporirea agriculturii, ţel nemarginit al Republicii Socialiste.

Nu s-a trecut cu vederea nici uzina "Aro Câmpulung" pentru atingerea cotei de 15.000 de autoturisme militare livrate mamei socialiste, Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice. În timpul discursului tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cel mai mare om de cultură al ţării, poetul Vadim Tudor, a compus impresionat fiind de puterea cuvintelor auzite următoarele versuri de slavă aduse primului conducător:

"Spre trudă şi slăvire ne-nchinăm,
Primului om, parintelui iubit,
Ne bucurăm, el este fericit,
Progresul şi simţirea ne-a unit,
Şi dârji în faţa viscolelor stăm!"

În Bucureşti, capitală socialistă înfloritoare, primul ministru al ţării, tovarăşul Ion Iliescu ajutat de generalul Dan Voiculescu - şef al Securităţii, a organizat o demonstraţie de amploare pentru slava Republicii, la care au participat 4 milioane de muncitori din prestigioasele intreprinderi ale ţării. Cu această ocazie, ministrul comunicaţilor şi interceptărilor, Ioan Talpeş, va ţine un discurs dojenitor la adresa internetului, această uneltire capitalistă menită să distrugă principiile morale ale comunismului!

AZI ar fi putut să arate aşa.

Back in business - cu blugii tăiaţi

Întors din concediu cu chef de muncă.
Destul de greu te acomodezi la un ritm alert de toamnă după două luni de moleşeală. Berea parcă e mai dulce ca de obicei după o zi în care lucrurile s-au mişcat mai cu talent. Parcă nu mai conduci atât de agresiv şi cele optzeci de secunde roşii ale semaforului trec mai uşor. O zi în care eşti mulţumit de relaţia cu colegii, în care nu îţi aduci aminte dacă te-ai uitat la ceas crezând că aşa timpul va trece mai repede, o zi ca asta în care existenţa de ghişeu expusă de Pleşu (citiţi la Zed) nu e simţită atât de pregnant. Astea sunt zilele rare după care alergi...

... şi timpul se duce dracului.
Încă nici nu s-au consumat fazele de la revelionul trecut şi trebuie să cauţi cabană pentru următorul vrând să îţi perfecţionezi locaţia în fiecare an. Totdeauna vara ai impresia că iarna e prea departe ca să te deranjeze măcar gândul că trebuie să îţi iei manuşi şi fular. Aşa trece fiecare an... Şi în prag de sărbători când bei un vin fiert nu te va contrazice nimeni când vei spune "ce repde a trecut anul ăsta". Şi ţi se pare că ăsta a trecut cel mai repede, normal, că doar e cel mai recent din memorie. Pe celelalte le-ai şi uitat.

Mai descoperi câteva fire albe de care nu ştiai, iar în timp ce te barbiereşti observi nişte cute în colţul ochilor... Ţi-e frică să îmbătrâneşti crezând că devi brusc alt om. Că ţi se vor modifică peste noapte principiile şi că de mâine nu mai poţi umbla cu blugii tăiaţi, că lumea va aştepta mai multe de la tine pentru că eşti "în vârstă".

De fapt rămâi veşnic acelaşi om, nu vârsta te schimba. Te schimbă un necaz, o bucurie, un om pe care îl iubeşti sau, poate cel mai mult, un copil. Dar rămâi cu aceleaşi principii de viaţă, poţi oricând să porţi blugii tăiaţi dacă eşti dezinvolt şi berea va avea acelaşi gust bun dacă nu ţi-e ruşine că te vede vre-un colaborator...
Aşa că, lasă-ţi plete şi hai la o bere!

Compromis sportiv

-Da, ştiai foarte bine că azi trebuie să mergem la ziua prietenei mele! Parcă nu mai joacă Steaua... A câştigat 1-0 în tur, oricum se califică. Înţelegeam dacă juca cu vreo echipă mai cunoscută! Aşa faci tot timpul, ori că ai treabă la servici, ori că mergi la bere cu băieţii, ori speli maşina, ori mergi pe la nu-ştiu-cine să îţi copiezi nu-ştiu-ce concerte, dar prietenele mele nu contează. Eu aşa mă port cu prietenii tăi?

-Nu, draga mea! Dar ştii şi tu de când aştept meciul ăsta.
Parcă nu ai ştii că îmi plac prietenele tale. Aproape toate. Dar chiar azi? Şi chiar la opt jumate? Am vorbit şi cu băieţii, ne vedem pe terasă în Haşdeu, au rezervat deja locuri, cum se termină meciul am venit. Te rog mult! Promit că ne uităm după asta numai la patinaj artistic.
Ştii că te iubesc şi nu vreau să te superi, dar vreau să văd meciul...

Se supără, ridică din sprâncene şi se întoarce spre cealaltă parte. Ce să faci în situaţia asta? Nu ţi-o va ierta niciodată! E ziua prietenei şi tu nu mergi la petrecerea ei? Foarte grav! Nu ţine nimic, nici cu patinajul, nici cu gimnastica şi nici cu plimbări prin parc. Stai şi te gândeşti, îţi calci pe inimă şi întrebi:

-Dacă vin promiţi că mă laşi să mă uit?

Jethro Tull - Sibiu

În sfârşit o veste bună, că deja eram cel mai nervos bloggman din cartier.

Încă din 1968, cu peste 60 de milioane de discuri, 2500 de concerte şi un sound caracteristic - Jethro Tull e în 30 august la Sibiu.
Pentru cei interesaţi, le pot cumpăra bilete, fac cinste pentru că e Gratis! Moca! Fără bani!

Şi tot gratis, de la mine, azi sunt generos:

Am plecat să fumez!

Şi alţi 64...

...ai lui Pitiş. Ani buni, plini de umor, poezie şi muzică bună. Activităţile culturale şi umorul bun de care a dat dovadă au facut ca Moţu să se bucure de respect în rândul oamenilor de arta. Nu cred că a uitat cineva vocea de la Tele enciclopedia care ne vorbea cu răbdare şi blîndeţe despre triburile incaşe şi toate celelalte subiecte. Iar pentru cei care îl ştiu de pe scena:

62 de ani...

...de la bombardamentul atomic din Hiroshima. 80 de mii au murit pe loc, alţi 90 de mii în următoarele două luni şi încă se mai moare.

Americanii au făcut în ultima sută de ani cele mai multe victime umane, direct sau indirect. Dar nu le numără nimeni. Cu toate astea, rămâne ţara cu cei mai mulţi bani investiţi în lupta împotriva terorismului. Pentru că are de unde. Cine e cel mai mare producător de armament? De unde cumpără grupările teroriste arme? Cine porneşte războaie pentru a-şi consuma rezervele de armament? Pentru informare - "Bowling for Columbine" al lui Michael Moore.

Mă gândesc la o terasă din Hiroshima unde echivalentul japonez al lui Ion şi Gheorghe stăteau la un sake de dimineaţă, adică la opt şi un sfert.
Ion: "Băh Gheo, aşa mă doare capu, că simt că imi explodează!"
Gheo: "Dă-ţi peste gură! Vine un avion american!"

Bomba căzută din bombardierul american Enola Gay se numea "Little Boy". Bine ca nu a fost mai rău: să vină bombardierul Enola Lesbian şi să-i dea drumul la "Big Girl".

Zâmbiţi, mâine va fi mai rău!

No bine-i amu?

La caniculă am făcut mofturi şi toată ţara ar fi vrut concediu plătit de firmă undeva în nişte insule de prin Pacific. Acum daca avem treişpe grade dimineaţa iar nu-i bine, că... vorba aia, îi vară şi tre să fie cald. Şi asta nu e tot! Vine în două luni toamna cu ploi, frunze căzute, bălţi şi maşini care te stropesc în staţia de troleu. Atunci să vedeţi vene tăiate şi chef de muncă! După care iarna minunată în care tre să ne luam bilete in Finlanda dacă vrem să schiem că nu o să avem decât fleaşcă şi noroi.

Deci nu îi bine nicicum! Îs fucked-up de vreo săptămână şi nu mai ştiu pe ce să dau vina...
De fapt nici nu vreau să dau vina pe cineva sau ceva ci să scap de starea "minunată". Să vezi acum ce se umple junku de xanaxuri şi alte pastile minunate care mă vor salva din odioasa stare. Poate imi revin mai tarziu, sau mâine, sau poate nu!

Viva la revolucion of ze fucked-up people!

Motto:
"La venganza es un plato que se sirve FRIO!" -un platouaş din Kill Bill