vineri, 23 noiembrie 2007

Avion cu (un) motor

Băi frate, am zburat cu avionul că n-am avut ce face! La cât de frică îmi era, pregatirile în aeroport mai durează vo oră jumate ca să ai timp să povesteşti întâmplări morbide despre accidente de avion. Apropo, ştiţi de ce are avionul două motoare? Dacă unul se strică, celălalt te duce până la locul accidentului.

Şi după multe pregătiri mă urc în avion. Mult mai mic înăuntru decât mă aşteptam. Stiuardeza superbă, dar eu am remarcat-o după o oră de zbor. Şi mai durează douăzeci de minute aranjarea pe pistă, tră să facă vo cinşpe curbe până se încadrează! Aşaaa... Odată ajuns pe pistă stă vo zece secunde nemişcat şi dintr-o dată - zbang!!! Şi dăi blană de am crezut că ne grabim la spital că naşte stiuardeza sau ne urmăreşte o flotă marină de miguri de uscat. Cu cât accelerează mai tare cu atât zdrăngăne dulapurile cu sucuri şi gustări de ai impresia că se dezintegrează. Strângeam cu mâna de scaune şi fredonam în minte la volum maxim Learning to Fly. Si dintr-o dată - linişte. Parcă nici motoarele nu se mai aud, casele devin boabe de piper şi in cinci minute se stinge becul cu centura. Learning to Fly se transformă în Obscured by Clouds. Căpitanul ne anunţă că zburăm la zece mii de metrii cu o viteză de nouă sute la oră în timp ce norii înghesuiţi îţi dau senzaţia că vei cădea pe moale. Aterizarea - bagatelă. Lumea aplaudă şi uite-aşa am facut o mie de kilometrii într-o oră jumate.

Senzaţie extraordinară! Nu numai că mi-a trecut frica dar imi place la nebunie. La întoarcere am dormit juma de oră. Aşa ca îmi şterg rubrica de fobii de pe blog pentru că acum, orice aş scrie nu m-ar mai crede nimeni. Cred că greşeala îmi va fi iertată.
Vecinul meu de apartament din blocul încă neconstruit, Blaise Pascal: dovada că toţi greşim e că toate creioanele au gumă de şters în capăt!

Săptămâna viitoare - ceva de la galeriile Ferrari cu care poate ar fi trebuit să incep dar încă nu imi revin. Acum vă privesc de sus: