Prietenii îi vreau în jurul meu!

Dupa opt ore cat zece te bucuri de raze pe obraji iesind pe poarta fabricii şi îţi dai seama că în ultimele două săptămâni ai schimbat pulovăru' de lână pe cămaşa de bumbac cu mânecă scurtă, claparii pe mocasini, gogneaua pe ridichi de Apahida şi gluhvainu pe halbe de zero patru. Halbe de trei lei optzeci cu sare pe margine, patru mici cu o roabă de muştar.

Aşa începe fieşce primăvară cu prieteni alături care-mai-de-care dornici să dea o bere pe prima terasă deschisă. Ăsta-i anotimpul deschiderii către oameni, în care ne aducem aminte de colegii de facultate şi chiar de liceu, perioada în care irigăm pişoarele teraselor cât în celelalte trei anotimuri la un loc... perioada statistică a micilor şi-un şniţel de pui pentru fete.

Trec seara la opt pe lângă baraca şi văd prin geamurile mari adunături de oameni resemnaţi şi trişti. N-am văzut nici un cuplu zâmbitor, nici un flirt nevinovat; decât doi "şarpei" cu ceafă groasă de-o sută treizeci de kile care plăteau o butelie scumpă unor liceence de şaişpe ani dornice de be-am-veu contra unui sex oral mult visat - luat pe lizing. Restul, comesenii plictisiti de pretul mare al macaroanelor cu permegiano... nu, scuze! Plictisiţi de preţul exorbitant al timpului lor liber, îngroziţi de lipsa cronică a unui apel de la un prieten, blazaţi şi conştienţi că teancu de mastărcarduri au îndepărtat nepreţuiţi. Oameni.

Iar din staţia de troleu se-aud voci înmuiate de bere şi soare: salut bă Friţ, hai la maimuţa la terasă că nu te-am văzut de două săptămâni!... Da mă, s-a deschis... hai că poate vine şi Zed că doar îi joi... bineee, te-aştept, da nu te trage pe cur!

Becali, fii capitanul nostru!

"-Dragă Stolo..." şi lacrimi în ochii marinarului, de-acolo a început tot! A început un realiti şou printr-o schimbare în minutul 88. Schimbare inspirată, Năstase bătut în prelungiri, bucurie mare în toata ţara. Am scăpat de PSD, de comunişti şi de hoţi. Am scăpat de bolnavii de putere şcoliţi la Moscova sau Livezeni. Cel mai important că am scăpat de Iliescu.

Când zâmbeam tâmpi în faţa televizoarelor pline de preşedinte Băsescu habar nu aveam ce se întâmpla. Nimeni nu banuia că ţara va fi condusă căpităneşte! Auzeam un Crin Antonescu urlând ca Băsescu e in continuare căpitan de navă nu preşedinte dar nu băgam de seamă, noi eram fericiţi că am scăpat de PSD. Şi fericirea a ţinut vreo patru ani, ani în care nu am învăţat nimic şi pac-pac am ajuns în braţele PSD. Cum adică? Ăia care ne-au scăpat, n-au fost la ciolan şi acum fac pe dracunpatru să ajungă. Ei cu dreapta pe ciolan, PSD-u cu stânga. Nu îi interesează nimic, poporul nu există!

Becali, latifundiarul ipocrit, ajunge peste noapte modelul preşedintelui.
Poporul - suporterii care nu mai suportă, oamenii din jur nu mai au nici o valoare, astăzi cei mai importanţi - maine aruncaţi la gunoi şi cel mai important, metoda de lucru! Băsescu îi dă guvernul în plic lui Stolojan exact cum făcea Gigi echipa. Stolojan nu accepta şi pleacă, au făcut-o şi Hagi şi Lăcătuş.

Aşa că nu rămâne decât să aşteptăm "generalii"...

PS. Poate îi fură şi expresiile, pac-pac devine boc-boc!

Autograf de la Poesis - Babilon

Atât de mult am aşteptat să îi văd... atât cât un cântec şoptit.

M-am simţit soldat călare pe câmp, cu luna închisă într-un cerc încât am uitat de mult cum arăţi. Aiurit şi aburit întreb ce să-ţi aduc iubito de pe mare, dar nu fi suparată, doar iubind treci prin viaţă ca un nor...

Nu am mai fost acasă de mult, la vanatoare de stele cu cireşe amare...

Furtuna scufundă corabia de foc, dar nu-i apocalipsa, e Babilon.



Poesis - Babilon
Asculta mai multe audio Muzica »

Joi 13.11 Club Autograf 21:30