de-ale lu' Menestrel

Prietenii îi vreau în jurul meu!

2009-04-14T20:55:00.004+03:00

Dupa opt ore cat zece te bucuri de raze pe obraji iesind pe poarta fabricii şi îţi dai seama că în ultimele două săptămâni ai schimbat pulovăru' de lână pe cămaşa de bumbac cu mânecă scurtă, claparii pe mocasini, gogneaua pe ridichi de Apahida şi gluhvainu pe halbe de zero patru. Halbe de trei lei optzeci cu sare pe margine, patru mici cu o roabă de muştar.

Aşa începe fieşce primăvară cu prieteni alături care-mai-de-care dornici să dea o bere pe prima terasă deschisă. Ăsta-i anotimpul deschiderii către oameni, în care ne aducem aminte de colegii de facultate şi chiar de liceu, perioada în care irigăm pişoarele teraselor cât în celelalte trei anotimuri la un loc... perioada statistică a micilor şi-un şniţel de pui pentru fete.

Trec seara la opt pe lângă baraca şi văd prin geamurile mari adunături de oameni resemnaţi şi trişti. N-am văzut nici un cuplu zâmbitor, nici un flirt nevinovat; decât doi "şarpei" cu ceafă groasă de-o sută treizeci de kile care plăteau o butelie scumpă unor liceence de şaişpe ani dornice de be-am-veu contra unui sex oral mult visat - luat pe lizing. Restul, comesenii plictisiti de pretul mare al macaroanelor cu permegiano... nu, scuze! Plictisiţi de preţul exorbitant al timpului lor liber, îngroziţi de lipsa cronică a unui apel de la un prieten, blazaţi şi conştienţi că teancu de mastărcarduri au îndepărtat nepreţuiţi. Oameni.

Iar din staţia de troleu se-aud voci înmuiate de bere şi soare: salut bă Friţ, hai la maimuţa la terasă că nu te-am văzut de două săptămâni!... Da mă, s-a deschis... hai că poate vine şi Zed că doar îi joi... bineee, te-aştept, da nu te trage pe cur!

Becali, fii capitanul nostru!

2008-12-17T13:23:00.002+02:00

"-Dragă Stolo..." şi lacrimi în ochii marinarului, de-acolo a început tot! A început un realiti şou printr-o schimbare în minutul 88. Schimbare inspirată, Năstase bătut în prelungiri, bucurie mare în toata ţara. Am scăpat de PSD, de comunişti şi de hoţi. Am scăpat de bolnavii de putere şcoliţi la Moscova sau Livezeni. Cel mai important că am scăpat de Iliescu.

Când zâmbeam tâmpi în faţa televizoarelor pline de preşedinte Băsescu habar nu aveam ce se întâmpla. Nimeni nu banuia că ţara va fi condusă căpităneşte! Auzeam un Crin Antonescu urlând ca Băsescu e in continuare căpitan de navă nu preşedinte dar nu băgam de seamă, noi eram fericiţi că am scăpat de PSD. Şi fericirea a ţinut vreo patru ani, ani în care nu am învăţat nimic şi pac-pac am ajuns în braţele PSD. Cum adică? Ăia care ne-au scăpat, n-au fost la ciolan şi acum fac pe dracunpatru să ajungă. Ei cu dreapta pe ciolan, PSD-u cu stânga. Nu îi interesează nimic, poporul nu există!

Becali, latifundiarul ipocrit, ajunge peste noapte modelul preşedintelui.
Poporul - suporterii care nu mai suportă, oamenii din jur nu mai au nici o valoare, astăzi cei mai importanţi - maine aruncaţi la gunoi şi cel mai important, metoda de lucru! Băsescu îi dă guvernul în plic lui Stolojan exact cum făcea Gigi echipa. Stolojan nu accepta şi pleacă, au făcut-o şi Hagi şi Lăcătuş.

Aşa că nu rămâne decât să aşteptăm "generalii"...

PS. Poate îi fură şi expresiile, pac-pac devine boc-boc!

Autograf de la Poesis - Babilon

2008-11-12T12:11:00.004+02:00

Atât de mult am aşteptat să îi văd... atât cât un cântec şoptit.

M-am simţit soldat călare pe câmp, cu luna închisă într-un cerc încât am uitat de mult cum arăţi. Aiurit şi aburit întreb ce să-ţi aduc iubito de pe mare, dar nu fi suparată, doar iubind treci prin viaţă ca un nor...

Nu am mai fost acasă de mult, la vanatoare de stele cu cireşe amare...

Furtuna scufundă corabia de foc, dar nu-i apocalipsa, e Babilon.

Poesis - Babilon
Asculta mai multe audio Muzica »

Joi 13.11 Club Autograf 21:30

Menestrel

2008-09-11T12:34:00.003+03:00

"-mi-e totuna daca e sarut sau lacrima, spunea menestrelul, in timp ce continua cantarea sa vesnica, neschimbata, cu trei riff-uri, daca se pot numi riff-uri bataile la chitara rece.
-mi-e totuna daca e sarut sau lacrima, pentru ca e totuna si pentru voi. e totuna si pentru ea, e totuna si pentru valuri. ramanem neschimbati, ca si ele. da-mi si mie din berea aia.
o gura de bere mai tarziu, riff-urile continuau, nu prea rapide, nu prea lente, intr-un ritm ce parca invita la poveste.
-care e povestea ta? se aude o voce feminina din partea opusa a focului.
menestrelul nu putea vedea cine i se adresa, si nici nu prea conta pentru el. se uita in foc, ii facea bine. simtea el ca ii face bine sa priveasca flacarile. intr-un tarziu vorbi.
-vedeti voi focul asta? el nu traieste pentru ziua de maine. pentru el nu exista ziua de maine, caci el maine nu va mai fi. el abia s-a nascut, si in curand va muri. si pentru el nu conteaza asta. el traieste doar in prezent, pentru a ne lumina, pentru a ne incalzi, pentru a ne aduce la un loc. am avea multe de invatat de la acest foc.
el stie ca ne incalzeste. nu stie insa ca ne uneste, si ca maine probabil vom ramane prieteni.
mi-aduc aminte de focuri ca acesta, focuri care m-a unit cu prietenii mei vechi pe vremea cand inca eram tanar. ma gandesc la focurile ce vor urma si la noii prieteni pe care ii voi intalni, oameni pe care inca nu ii cunosc.
povestea mea o vreti?
-da, se auzira vreo trei glasuri. te rugam.
fara sa isi ia privirea de la foc, menestrelul continua.
-povestea mea incepe pe malul unui rau, intr-o seara de primavara asemanatoare cu aceasta. nu as putea sa va spun exact in ce an era, nici nu mai conteaza. eram trei oameni, privind spre stele. vorbeam fara noima, ajutati de vinul ce trecea din mana in mana. nici nu stiu cine a spus acel prim cuvant: "orion", aratand spre stele. ne-am uitat cu totii vazand minunea. constelatia ce urma sa ne guverneze vietile de atunci inainte, desi noi nu stiam asta. imi aduc aminte ca am spus "vezi tu toate stelele astea? asta e constelatia eddie". atunci eram un mare fan iron maiden. iubeam formatia asta, cu muzica atat de bine pusa la punct si versuri inspirate din carti vechi, de marca, sau din filme de colectie. prietenii mei au ras. apoi unul din ei a inceput sa expuna ideile transcendentale ale lui kant. a fost prima data cand ma conectam de alti oameni prin idei. ne-am expus pe rand punctele de vedere, fara sa ne uitam macar o singura data unii la altii. discutia a continuat pana incepuse sa se crape de ziua si orion disparea treptat de pe cer si din privirile noastre.
aici menestrelul s-a oprit, pentru a mai lua o gura de bere si a-si aprinde o tigara.
-bine, si ce a urmat? cum ai ajuns aici?
-nu te grabi, raspunse eroul nostru calm si incet. daca te grabesti pierzi frumusetea drumului.
am invatat de mic ca nu trebuie niciodata sa pierzi din vedere frumusetea drumului. acum multi ani urcam pe un varf, in alta tara, in alta viata. urcam singur, dupa cum imi era obiceiul in vremea aia. doar eu si padurea, eu si drumul. pe vremea aia imi scriam singur romanul vietii, fara cuvinte. am ajuns la un moment dat intr-un loc unde faceam de obicei un popas. era in varful unei foste partii de schi, de multi ani inutilizabila. m-am asezat in acea zi pe buturuga mea obisnuita si am privit in zare. orasul de sub mine era acoperit de ceata. insa eu eram deasupra ei, cu tot cu brazii de langa mine si cu varful celuilalt munte pe care doream sa il cuceresc intr-o buna zi. un munte nefast, un munte pe care am urcat o singura data, pe vremea cand traiam prima data.
-la al catelea avatar esti? se auzi o voce ironica de langa el. nu o lua in seama, raspunse simplu "la al treilea".
in momentul acela, stand pe buturuga mea, privind in zare, m-am simtit prima data deasupra norilor. eram deasupra oamenilor, deasupra problemelor cotidiene, nici nu le puteam vedea, nici nu le puteam simti. eram doar eu si brazii, deasupra norilor, si drumul ce se dorea continuat. eram un semizeu. si soarta avea sa ma duca inca si mai sus.
cand am parasit acel loc si am facut primul pas pe drumul bine stiut dar niciodata acelasi, am fost strapuns de dorinta imensa de a imparti toata acea frumusete cu cineva. pentru prima data in existenta mea am dorit sa nu mai fiu singur, am dorit sa impart orice infinitate de fericire, cat de mica, cu o fiinta care sa fie demna de a primi acest sentiment. probabil atunci ajunsesem la o rascruce, si mi-am ales calea in viata.
in acea zi nu am urcat pana in varf. fusese deja cucerit si imi demonstrasem ceea ce aveam de demonstrat. din acea zi urma sa inceapa cautarea unei perechi. o cautare ce avea sa ma maturizeze poate mai devreme decat ar fi fost normal, o cautare ce avea sa fie plina de fericire, de iubire si de durere. o cautare inimaginabil de grea, o cautare din care nu regret nici un singur moment.
am trecut prin multe lucruri, nu mi-ar ajunge o viata sa povestesc o singura vara. dar imi ajunge o clipa pentru a iubi o eternitate. prieteni, eu sunt acum batran. nu vreau sa va plictisesc cu povesti atat de obisnuite in jurul focului. mai am doar doua lucruri de spus, si apoi ma voi retrage.
primul lucru pe care il voi spune e un fel de invatatura, pentru cine va dori sa ma asculte. asta in caz ca va dori cineva. eu, prieteni, sunt acest foc ce ne uneste. eu va ating vietile, va dau acel punct comun pentru a incepe conversatii, pentru a va imprieteni. viata e prea lunga sa o traiesti fara prieteni. credeti-ma, stiu. eu va incalzesc, pe voi sau pe cei ce i-am atins in trecut, poate pe cei ce ii voi atinge in viitor. dar sa nu uitati nici o clipa ca, pentru a avea un foc, trebuie sa arzi niste lemne. pentru a straluci, trebuie sa le iei stralucirea altora. alegerea o faceti voi. eu nu am facut alegerea, mai mult m-a ales ea pe mine. nu are rost sa regret ce a fost, dar pot indrepta ce va fi. si, ca si focul, ma voi stinge in curand. si nu as vrea sa plec fara sa va cant ceva. nu stiu chitara, dar sper ca veti indura vocea. acesta e ultimul lucru pe care il am de spus, si se numeste "rapa"

la marginea pantei abrupte
la un han s-a oprit un strain
era trist si avea hainele rupte
si pe masa o cana cu vin

un strain ce-nconjoara pamantul
stai la mine, ramai doar un ceas
inapoi sa te-ntorci, nu ai unde
inainte sa mergi ti-a ramas

mi-amintesc de o vara fierbinte
de-o padure cu mugur pe ram
mi-amintesc de prieteni si de iubite
si de-o casa cu mama la geam

am ajuns la un han pe o stanca
sa-mi inec tot amarul nu pot
si ma-ntreb daca apa este adanca
sa ma-nec azi cu jale cu tot

astazi plang, insa nimeni nu aude
si trecand printre oameni socot
inainte sa merg, nu am unde
inapoi sa ma-ntorc n-are rost

mi-a raspuns ridicandu-se agale
avea ochii plini de lacrimi si dor
"multumesc pentru vinul mariei tale
eu ma duc azi la rapa sa mor"

la revedere, prieteni!"

de Alex Boldea
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8563/menestrel/1

Pretini buni

2008-09-10T12:04:00.004+03:00

Şi-mi dau drumu' pe cursă, şi dăi şi dăi viteză, că mă trăgeau magneţii ăia de nu mai ştiam de mine... După o curbă văd lumina - dăi după ea. Mergea tâmpita ca mine de tare de nu puteam s-o prind. Şi bag io viteză în neştire pană când, aşa cam după vo douăşapte de kilometrii venea un tâmpit pe contrasens.
-Hooooooo drace că nici molecula lu' Dumnezo nu mai rămâne din noi!
Când mă uit mai bine - pretenu' meu Vasile era turbatu' din faţă.
-No serus mă pretine! Auzi, am o idee. Dă-i mă în măsa cu bigbangu' lor, hai să merem la Mall' Equla să bem o bere poate prindem şi noi nişte găuri negre mai tinere.

Să trăiască gugălu ca ne-o făcut poză:
Ni în punctu' ăla galghin m-am întâlnit io cu Vasile!

Dezhibernarea naţiune!

2008-03-12T11:58:00.005+02:00

Păi de-aia că că tră să-mi schimb cauciucurile.
La ski nu mai ai unde... în ţară.
Clar primăvară.

Sărbătorile marketingiste închinate femeii, acestui guru al spartul banilor, postul Paştelui care lasă încă un an locuri libere la masa de spriţ de sâmbătă dup'amiază, mirosul de iarbă arsă de pe câmpiile patriei şi, da-ţi-mi voie, expoziţia colecţiei de primăvară (cumpărată anul trecut la reducere) a compatrioatelor noastre - simboluri universale ale "dezgheţului". Fumul din cârciumi devine insuportabil când te gândeşti că mintenaş se deschid terasele şi mama, mama ce fain îi pe malul lacului. Dusă la extrem, te-ai mai născut o dată, a paişpea, douăşcincea sau treizecea, după caz.

Şi cum orice bebeluş are nevoie de atenţie şi îngrijire permanentă, declarăm grătarul, de preferinţă ceafa, aliment naţional pentru următoarele opt luni. Cu salată de sezon şi şpriţ de vară, companie placută da' harnică şi dacă merge şi-o ghitară să vă dea Dumnezo sănătate. Ceafa, bine condimentată în baiţ de vin cu mirodenii nu merge pe stomacu gol că se trage la ficat şi vă creşte colesterolul, aşa că, facem şi-un platoaş cu branză şi slănină, roşii şi ceapă - obligatoriu roşie. Că doar aşa simţi primăvara, în stomac.

Şi pentru pesimiştii economi care încă manâncă murături, hai gata că puteţi opri centrala. Daţi iama-n ceapă verde şi ridichi până râgâiţi.

Radio Erevan:
Întrebare: - E adevarat că primăvara se pupă păsăricile ?
Răspuns: - Da, e adevărat, toate păsăricile se pupă, cu o singură excepţie: cucii se sug.

La ce folosesc bărbaţii post-it-urile

2008-01-17T11:07:00.000+02:00

Se pare că e o reclama originală a companiei Post-it.
Oricum, genială...

Statusuri sau Cuvinte cu Tâlc

2008-01-08T14:16:00.000+02:00

Nu-s, brb..., @work, ocupat sau dorm sunt statusuri normale - dacă poţi numi normal ceva din monstruoasa conspiraţie numită (prescurtat bineînţeles) iahu mesingiăr. Dacă eşti nervos de dimineaţă pui o poză neagră şi scrii ceva de Nietzsche sau Cioran - după preferinţe - iar dacă ţi-o plăcut cafeaua îţi alegi un avatar din desene animate, poate powerpopgirls, şi cu plughinu ăla meseriaş care afişează ce asculţi tu în winamp dai ripit la somewhere over the rainbow.

După o ceartă sau divergenţă cu cineva, scrii din caietele de amintiri, de genu prostiilor cum că toţi trandafirii au spini, că doar eşti un om citit cu facultate. După care apar visătorii - "nu-i aşa că viaţa îi frumoasă?". Dacă te doare stomacu când te intâlneşti cu creaţa de care te-ai îndrăgostit dar încă nu-ţi dai seama scrii ca esti fraier... şi nu-i foarte greşit. De sfântu Ion doar nu te-apuci să le scrii la toţi, te-ai obişnuit să trimiţi la grup, şi-atunci le urezi urături... în status. Fiindcă n-ai mai citit o carte de când făceai fişe la lecturile de vară îţi pui status vreun link de librarie virtuală cu cartea primită cadou de câteva zile care, după primele douăşcinci de pagini (cu tot cu introducerea) ţi se pare capodopera literaturii universale chiar dacă-i o carte de duzină - fiindcă nu ai cu ce să o compari. Dacă din greşeală ai pus mâna pe un bilet la o piesă de teatru neapărat tre să scrii numele piesei şi ora, doar îi o chestie de bonton...

Cum să atragi atenţia oamenilor care scroluiesc lista dacă nu ai un status original? Dai un gugăl dupa vorbe de duh sau maxime, iei una scurtă dar puternică, o studiezi un pic şi mai schimbi vo două prepoziţii să pară că ai scos-o tu de dimineaţă in staţia de troleu si zbang! Eşti mastăr of dizastăr, A nr. 1, miezu miejilor... şi toţi omuleţii galbeni (sau nu) te vor aborda în vederea elucidării misterului. Cum care mister? Hai mă, doar tră să fie o chestie în spate la cuvintele alea, hai, zii serios! Dacă eşti pro-fund, bagi un citat meseriaş neapărat de la vreun autor mai puţin cunoscut, de preferinţă american. Nu contează că are o sută de cuvinte, merită să-l citeşti.

Toate de mai sus, obligatoriu însoţite de poza de la terminarea clasei a opta, una de la mare când erai meseriaş sau de la vreun chef în care făceai şou. Dacă ai copil sub şapte ani aia-i poza. La fel în cazul proaspeţilor măritaţi. Şi ultima categorie - "fă frate şi mie o poză să mi-o pun pe mes"!

La cât mai multe statusuri de "An nou fericit"!

Avion cu (un) motor

2007-11-23T11:09:00.000+02:00

Băi frate, am zburat cu avionul că n-am avut ce face! La cât de frică îmi era, pregatirile în aeroport mai durează vo oră jumate ca să ai timp să povesteşti întâmplări morbide despre accidente de avion. Apropo, ştiţi de ce are avionul două motoare? Dacă unul se strică, celălalt te duce până la locul accidentului.

Şi după multe pregătiri mă urc în avion. Mult mai mic înăuntru decât mă aşteptam. Stiuardeza superbă, dar eu am remarcat-o după o oră de zbor. Şi mai durează douăzeci de minute aranjarea pe pistă, tră să facă vo cinşpe curbe până se încadrează! Aşaaa... Odată ajuns pe pistă stă vo zece secunde nemişcat şi dintr-o dată - zbang!!! Şi dăi blană de am crezut că ne grabim la spital că naşte stiuardeza sau ne urmăreşte o flotă marină de miguri de uscat. Cu cât accelerează mai tare cu atât zdrăngăne dulapurile cu sucuri şi gustări de ai impresia că se dezintegrează. Strângeam cu mâna de scaune şi fredonam în minte la volum maxim Learning to Fly. Si dintr-o dată - linişte. Parcă nici motoarele nu se mai aud, casele devin boabe de piper şi in cinci minute se stinge becul cu centura. Learning to Fly se transformă în Obscured by Clouds. Căpitanul ne anunţă că zburăm la zece mii de metrii cu o viteză de nouă sute la oră în timp ce norii înghesuiţi îţi dau senzaţia că vei cădea pe moale. Aterizarea - bagatelă. Lumea aplaudă şi uite-aşa am facut o mie de kilometrii într-o oră jumate.

Senzaţie extraordinară! Nu numai că mi-a trecut frica dar imi place la nebunie. La întoarcere am dormit juma de oră. Aşa ca îmi şterg rubrica de fobii de pe blog pentru că acum, orice aş scrie nu m-ar mai crede nimeni. Cred că greşeala îmi va fi iertată.
Vecinul meu de apartament din blocul încă neconstruit, Blaise Pascal: dovada că toţi greşim e că toate creioanele au gumă de şters în capăt!

Săptămâna viitoare - ceva de la galeriile Ferrari cu care poate ar fi trebuit să incep dar încă nu imi revin. Acum vă privesc de sus:

Toamna şi mesingeru'

2007-10-23T00:20:00.000+03:00

De câteva luni dorm al naibii de rău. Mă ia somnul pe la şase, şapte şi bineînţeles ca la unşpe când vreau să dorm pe bune am energie de maratonist. Uite-aşa mă prinde unu-două în noapte cu ochii în tavan şi gânduri negre ascunse în pijamaua în dungi. Dacă adorm uşor, la ora cinci când tre să beau apă sau să mă piş se duce dracu tot somnu imediat ce trag apa...
Dimineaţa mă trezesc îngrozitor de greu şi am impresia că am greşit cu ceva, atât de tare sufăr în timp ce un duş îmi ia cinşpe minute. Bananele au un gust uscat şi chefirul e acru. Nu se schimba în nici o dimineaţă. Roşul semaforului durează vreo două minute iar ambreiajul patinează, dar doar dimineaţa. Traficul începe să miroasă a capitală, aglomerat de o sută de mii de studenţi apăruţi peste noapte, cu maşini sau fără.
E la fel în fiecare început de toamnă, la fel şi în capul şi activităţile mele.

La servici văd primele zâmbete şi cafeaua mă revigorează incetişor. Schimbând două vorbe calde încep să simt ziua şi îmi dau seama ca astenia tomnatică se duce dracului când încep să comunic. Şi norii parcă se dizolvă odată cu ridurile frunţii. Indiferent ce vorbim. Despre meciul de aseară, ce chefuri am mai făcut sau chiar despre clienţi şi comenzi. Cred că starea e universal valabilă, cred că tuturor ne place să comunicăm şi ne simţim bine făcând asta.

Acestea fiind spuse declar război inamicului numărul unu al comunicării: mesingeru'!
Mă ia naiba să aud oameni care îşi beau cafeaua dimineaţa la o conferinţă pe mesinger. Alţii care locuiesc în acelaşi oraş şi se vad o dată la şase luni deşi ştiu totul unul despre celălalt. Colegi de birou care îşi scriu decât să deschidă două uşi şi constată că se vad de două ori pe săptămână. Mai nou e modă mare - ţi-ai făcut cârciumă să vină lumea la o poveste şi ... bombă: uaiărles gratuit ca să bagi şi un chat în timp ce îţi etalezi noul vaio adus din state pe bani grei. Nu de alta, da poate interlocutoru e mai plictisitor decât pe mes şi-atunci îi spui că tre să răspunzi urgent la un mail...

Şi ca să îl sfidez până la capăt, îmi pun status adresa blogului, ca voi să citiţi şi măcar în timpul ăsta să nu mai trageţi bârfe cu omuleţi galbeni... Aşa că nu vă mai răspund decât la chestii punctuale. Am zis, am zis!

Tripleţii impotenţi ai iupisiului

2007-09-19T15:18:00.000+03:00

Se mişca extraordinar şi sunt cei mai tari din lume. Îţi formează automat numărul de telefon la care te gândeşti. Când porneşti televizorul, iupisiu' comută automat pe sport.ro dacă este meci, pe acasa.tv dacă îl deschide nevastă-mea şi pe playboy.tv pentru copii sub optişpe ani. La primul click de mouse îmi citeşte mailurile, îmi daunlodează ultimul episod din lost şi historiul plin de pornoşaguri se şterge dacă mausul nu îmi recunoaşte amprenta. Toate aceste lucruri se întâmplă dacă te conectezi la pachetul tripleţilor de la iupisi.

Vin la firmă dimineaţă şi ledurile modemului clipeau încercând să îmi spună ceva. Probabil "boule, reziliază contracul că sunt un modem de căcat la fel ca toate serviciile pe care ţi le oferim"! Eram prea somnoros să îl bag în seamă. Sun la 0364....... adică la serviciul tehnic al iupisiului. Îmi răspunde cineva după juma de oră.

Primul: "Ne cerem scuze pentru neplăcerile create dar sunt lucrări în zona dumneavoastră. Într-o oră, o oră jumate se va rezolva".

După trei ore al doilea: "Cate calculatoare aveţi în reţea? Aipiurile sunt ok? Ce deneseuri aveţi? Nu stiu ce poate să aibă, lăsaţi-l să-şi revină..."

A treia: "Modemul îmi răspunde la ping. Aveţi probabil o problemă cu faiăruălu'. Hai pa."

Al patrulea: "Aveţi prea mult semnal în modem!" What the fuck?

Noroc cu un coleg care e meseriaş şi mai şi cunoaşte vo câţiva meseriaşi dintre care câţiva chiar de la iupisi. Dintr-o dată, fără să se schimbe modemul cum se proceda în alte dăţi, mi-a venit netu şi aşa vă scriu şi vouă pe netul proaspăt venit din bunăvoinţa iupisiului. Mai contează că plătesc 70 de euro pe lună? Tot la relaţiile tipic româneşti am ajuns chiar dacă serviciul îmi este oferit de un mamut gen iupisi, parcă luam net de la colegii de palier din cămin.

De fapt, răspunsul final a fost: "Dacă nu mai vreţi neplăceri - fibră optică!" Adică mă sabotează ca să trec pe fibră că îi mai scump şi mai bine pentru ei. Păi cum să trec pe fibră la iupisi? Să îmi spună că îi murdară sticla şi tră să o cheme pe doamna de servici care spală geamurile?

Asta e realitatea. Servicii identice cu reclama stupidă dată pe fiecare post din zece în zece minute. Tripleţii chei şi urâţi - simbolistica exactă a celor trei servicii de rahat. Făina şi bucătăria murdară din reclama - harababura şi lipsa de profesionalism. Şi nu în ultimul rând, tripleţii "frumoşi" îmbrăcaţi în alb - imaginea pe care o vor şefii iupisi. Păi măi CEO of iupisi, măi dă madăr facăr menegărs of iupisi, ar fi trebuit să filmaţi trei porci balacindu-se în noroi cu deviza: "Aici sunt banii tăi măi boule, dar nu ne pasă!"

Gloria, Octavia şi Cora

2007-09-18T12:47:00.001+03:00

Mă urmăreşte o idee confirmată sâmbătă în Ambient. Dacă vrei să vinzi, produsul sau ansambul de produse trebuie să aibă nume feminin.

Mobilier de baie Gloria, Michela sau Alice! Vreau să văd mobilă de baie Tudose, Vasile sau Gheorghe. Şi ăsta e cel mai simplu exemplu. Nici nu vreau să vorbesc despre impactul de marketing la cel mai înalt nivel: Skoda Octavia sau Fabia, Hypermarket Cora sau complex Diana şi Minerva. Probabil că e o idee generală de atragere a consumatorilor. Femeilor le place ca maşina proprie să aibă nume feminin. Pe bărbaţi nu îi deranjează numele ci caii putere şi dotările. Orice vilă dintr-un complex turistic tră să fie Alexandra, Maria, Daniela sau Diana. Orice patron de supermarket îşi "botează" magazinul după numele ficei, soţiei sau mamei. Teo, Madalina, Adria sau Artima (ăsta cred că e vreo combinaţie). Toţi românii merg în concediu la Marghita, Mamaia, Mangalia, Sovata sau Sinaia.

Aşa că există două ipoteze. Ori e mai cald un nume feminin şi specialiştii au nişte studii în privinţa asta, ori un nume masculin imprimă mai degrabă o chestie de stabilitate decât una de atragere comercială. Spre exemplu un Lincoln sau un Chrysler - doar când auzi de gândeşti la o maşină mare şi sigură. Probabil depinde de produs şi de publicul ţintă. Orişicum, faceţi un exerciţiu şi alegeţi câteva branduri cu nume feminin şi masculin după care faceţi o comparaţie a impactului.

Aşa că, băi domnilor, cumpăraţi-vă un Rover, cu care să mergeţi la Bran, să vă faceţi cumparăturile din Metro şi pe masă să văd un Murfatlar, un Jidvei şi chiar un Remi Martin. Iar pentru dumneavoastră doamne şi scumpe domnişoare, am făcut rezervări la Jupiter, hotel Claudia, unde puteti veni cu un Suzuki Liana, la un pahar de Zaraza sau Mioriţa pe care le puteţi lua din Moni's Shopping Center. Grăbiţi-vă, e promoţie la ciocolata Laura.

Bed for love!

2007-09-12T11:50:00.000+03:00

Candva foloseam patul, acum dormim în el.

Altadata dormeam chiar daca erau firmituri în pat de la sandvişuri mâncate la un film bun, acum ne uităm la filme fără să mâncam nimic... cel mult un suc. Un pat de cămin ne era suficient şi ne iubeam de două ori pe noapte cu încă cinci în cameră, acum avem saltea de doi pe doi - şi parcă ne deranjăm unul pe celălalt. Era mişto patul de cămin, nici nu puteai să te cerţi că tot acolo ajungeam. Acum te văd că mai scoţi o plapumă şi înţeleg. Pe o pernă dormeam amândoi, acum avem cel puţin trei în pat şi parcă nu îmi place niciuna. Avem veioză cu senzori, atunci dormeam când se stingea lumina. Deasupra patului erau carţi prăfuite atinse puţin doar în sesiune. Acum avem extra joburi pe care nu reuşim în timpul serviciului să le terminăm. Atunci eram Eu şi te uitai la mine ca la un zeu grec. Acum te uiţi la mine ca la o fereastră şi îmi spui veşnic că eşti obosită. Facem curăţenie în week-end pentru că în timpul săptămânii ajungi la ora nouă seara, şi atunci, dormim.

Femeie, mi-e dor de patul ăla de cămin...

Blogu' lu' Gogu muzicologu'

2007-09-11T09:35:00.000+03:00

Păi io nu-s băiat deştept?
Adică scriu aci pă blogu ăsta numa chestii inteligente de am cel puţin două miliarde de cititori din toate colţurile galaxiei. Am citit celel mai tari carţi din lume - Alchimistul, De veghe în lanul de secară, Crimă şi pedeapsă, Lolita ... Şi pe lângă asta, mai am timp să ascult şi muzică bună de vă pun pe winamped numa bunătăţuri. Răspund la comentarii numa cu fraze inteligente iar pe cele care atentează la pudoare blogului Meu nu le accept. Scriu ce imi vine în minte, iar in zilele în care nu imi vine (cam multe de altfel) nu scriu. Când scriu, îmi aleg cuvintele ca nu cumva să scap ceva ardelenisme, poate mă publică Caţavencu. Lumea se uită lung la mine şi îşi şoptesc complice: Bă, ăsta-i Gogu muzicologu care scrie blogu!

Păi io nu-s băiat deştept?
Abordez teme din orice domeniu: politică, evenimente, monden şi chiar despre dezastrele de acu şaizeci de ani. Nu îmi place mai nimic, că aşa-i la modă, iar la cele mai bune bancuri râd înfundat. Orice recomandare de carte, muzică sau film o iau ca pe o ofensă personală. Dar tu mie-mi spui? Păi n-am văzut io cele mai tari filme: Lista lui Schindler, 7 ani în Tibet, Stăpânul Inelelor, Titanic, Patimile lui Hristos ... ? Nu am io boxe cinci.unu cu carcasă de lemn pe care le sparg cu Depeche Mode şi Muse? Nu am io cea mai tare bibliotecă de concerte pe dividi?

Păi io nu-s băiat deştept?
Păi nu mi-am luat io credit şi mi-am tras trei camere în bloc nou care nici nu se construieşte? Ăsta-i "trendu"! Dacă îţi iei în bloc vechi cică ai probleme cu instalaţiile şi cu vecinii. Păi nu am io cel mai tare aparat foto chiar dacă fac zece poze pe lună? Nu mă duc io de revelion în cele mai tari staţiuni de ski chiar dacă nu calc pe pârtie? Nu am io cele mai tari accesorii indiferent de domeniu în care vreau să impresionez? Nu am io telefon cu windowz mobail şi cameră cu megapixeli? Nu umblu io în cele mai tari cluburi şi mă cunosc barmanii: Vezi de el că iar nu plăteşte!

Ăsta-s io - Gogu muzicologu care scrie blogu

Waiter = om dupa care tră să aştepţi

2007-08-28T14:29:00.000+03:00

Adică chelnerul care tră să te pupe şi-n cur, că nah, eşti client...
Şi azi vorbeam cu Zed şi îi spuneam ce m-am enervat cu nervii din cauza copiilor care servesc în CHIOS aka Terasa de la Casino sau din parc, de lângă stadion sau cum o mai ştiţi voi.

Păi să vă zic cum de m-am crizat. Ajungem trei oameni pe la 5 jumate. Meniurile jegoase şi manjite miroseau de se întorcea stomacul ca şi cuva maşini de spălat. După ce schimbăm masa, că mirosea toată ca dracu, ajungem în zona crepusculară, adică într-o zonă unde nu ne servea nimeni. Merg la bar să cumpăr cu banii în mână şi îmi zice unu că aparţin de celălalt bar. Buuuuun. La celălalt bar, doi băieţi povesteau probabil despre multele femei care i-au refuzat în viaţa lor scurtă şi plină de complexe, fără să se deranjeze, dă-i drecu de proşti să astepte. După vo 30 de minute de când ajunsesem îmi apare halba în faţă. Prin sarea din farfurie, pe care o cer de obicei la bere, vad multe puncte mici si galbene. Întreb: Ce-i asta? Cartofi pai, vegeta? Răspuns: Probabil ca vegeta. Vreţi să vă aduc alta? ... După prima halbă, probleme. Nu mai avem halbe goale. Nici o problemă, trecem pe sticlă. Tot juma de oră dura. Comandăm căte două de persoană. Tot juma de oră. Vine o fată langă noi şi vrea un suc. Aţi ghicit! Juma de oră. Comandăm mici - erau reci, dar a durat juma de oră.

De-asta fac io cu nervii în Chios şi îi dau 10 mii bacşiş la consumaţie de un milion jumate. Dar e terasă, aer, formaţie şi atmosferă plăcută.

Aşadar: probabil că suntem nişte inadaptaţi şi aşa îi normal, să astepţi după chelner. Doar de-aia îi zice waiter... adică aşteptăreţ.

Ceauşescu şi copiii

2007-08-23T15:19:00.001+03:00

23 August 2007

2007-08-23T13:00:00.000+03:00

Astăzi, 23 August 2007, cu mic cu mare, tovarăşi, pioneri şi şoimi ai patriei, să privim cutezători în zare spre succesul şi dezvoltarea patriei mult iubite!

Întâiul brav conducător al ţării va vizita platforma de prelucrare a oţelului din Galaţi spre lauda şi admiraţia celor ce topesc metalul tare în cuptoare de temperaturi ridicate, contribuind la progresul Republicii Socialiste. Va lua cuvântul maistrul principal Teodosie Conache, care, prin trudă şi sacrificiu, a depăşit norma de producţie cu 480% faţă de norma planificată pentru primele trimestre.

A doua oprire a părintelui ţării va fi în curtea uzinei "Tractorul" din Braşov, unde, vor fi lăudate eforturile întregii intreprinderi pentru realizarea normei de 40.000 de unităţi puse la dispoziţie colectivelor din întreaga ţară pentru sporirea agriculturii, ţel nemarginit al Republicii Socialiste.

Nu s-a trecut cu vederea nici uzina "Aro Câmpulung" pentru atingerea cotei de 15.000 de autoturisme militare livrate mamei socialiste, Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice. În timpul discursului tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cel mai mare om de cultură al ţării, poetul Vadim Tudor, a compus impresionat fiind de puterea cuvintelor auzite următoarele versuri de slavă aduse primului conducător:

"Spre trudă şi slăvire ne-nchinăm,
Primului om, parintelui iubit,
Ne bucurăm, el este fericit,
Progresul şi simţirea ne-a unit,
Şi dârji în faţa viscolelor stăm!"

În Bucureşti, capitală socialistă înfloritoare, primul ministru al ţării, tovarăşul Ion Iliescu ajutat de generalul Dan Voiculescu - şef al Securităţii, a organizat o demonstraţie de amploare pentru slava Republicii, la care au participat 4 milioane de muncitori din prestigioasele intreprinderi ale ţării. Cu această ocazie, ministrul comunicaţilor şi interceptărilor, Ioan Talpeş, va ţine un discurs dojenitor la adresa internetului, această uneltire capitalistă menită să distrugă principiile morale ale comunismului!

AZI ar fi putut să arate aşa.

Back in business - cu blugii tăiaţi

2007-08-22T14:50:00.000+03:00

Întors din concediu cu chef de muncă.
Destul de greu te acomodezi la un ritm alert de toamnă după două luni de moleşeală. Berea parcă e mai dulce ca de obicei după o zi în care lucrurile s-au mişcat mai cu talent. Parcă nu mai conduci atât de agresiv şi cele optzeci de secunde roşii ale semaforului trec mai uşor. O zi în care eşti mulţumit de relaţia cu colegii, în care nu îţi aduci aminte dacă te-ai uitat la ceas crezând că aşa timpul va trece mai repede, o zi ca asta în care existenţa de ghişeu expusă de Pleşu (citiţi la Zed) nu e simţită atât de pregnant. Astea sunt zilele rare după care alergi...

... şi timpul se duce dracului.
Încă nici nu s-au consumat fazele de la revelionul trecut şi trebuie să cauţi cabană pentru următorul vrând să îţi perfecţionezi locaţia în fiecare an. Totdeauna vara ai impresia că iarna e prea departe ca să te deranjeze măcar gândul că trebuie să îţi iei manuşi şi fular. Aşa trece fiecare an... Şi în prag de sărbători când bei un vin fiert nu te va contrazice nimeni când vei spune "ce repde a trecut anul ăsta". Şi ţi se pare că ăsta a trecut cel mai repede, normal, că doar e cel mai recent din memorie. Pe celelalte le-ai şi uitat.

Mai descoperi câteva fire albe de care nu ştiai, iar în timp ce te barbiereşti observi nişte cute în colţul ochilor... Ţi-e frică să îmbătrâneşti crezând că devi brusc alt om. Că ţi se vor modifică peste noapte principiile şi că de mâine nu mai poţi umbla cu blugii tăiaţi, că lumea va aştepta mai multe de la tine pentru că eşti "în vârstă".

De fapt rămâi veşnic acelaşi om, nu vârsta te schimba. Te schimbă un necaz, o bucurie, un om pe care îl iubeşti sau, poate cel mai mult, un copil. Dar rămâi cu aceleaşi principii de viaţă, poţi oricând să porţi blugii tăiaţi dacă eşti dezinvolt şi berea va avea acelaşi gust bun dacă nu ţi-e ruşine că te vede vre-un colaborator...
Aşa că, lasă-ţi plete şi hai la o bere!

Compromis sportiv

2007-08-08T15:27:00.000+03:00

-Da, ştiai foarte bine că azi trebuie să mergem la ziua prietenei mele! Parcă nu mai joacă Steaua... A câştigat 1-0 în tur, oricum se califică. Înţelegeam dacă juca cu vreo echipă mai cunoscută! Aşa faci tot timpul, ori că ai treabă la servici, ori că mergi la bere cu băieţii, ori speli maşina, ori mergi pe la nu-ştiu-cine să îţi copiezi nu-ştiu-ce concerte, dar prietenele mele nu contează. Eu aşa mă port cu prietenii tăi?

-Nu, draga mea! Dar ştii şi tu de când aştept meciul ăsta.
Parcă nu ai ştii că îmi plac prietenele tale. Aproape toate. Dar chiar azi? Şi chiar la opt jumate? Am vorbit şi cu băieţii, ne vedem pe terasă în Haşdeu, au rezervat deja locuri, cum se termină meciul am venit. Te rog mult! Promit că ne uităm după asta numai la patinaj artistic.
Ştii că te iubesc şi nu vreau să te superi, dar vreau să văd meciul...

Se supără, ridică din sprâncene şi se întoarce spre cealaltă parte. Ce să faci în situaţia asta? Nu ţi-o va ierta niciodată! E ziua prietenei şi tu nu mergi la petrecerea ei? Foarte grav! Nu ţine nimic, nici cu patinajul, nici cu gimnastica şi nici cu plimbări prin parc. Stai şi te gândeşti, îţi calci pe inimă şi întrebi:

-Dacă vin promiţi că mă laşi să mă uit?

Jethro Tull - Sibiu

2007-08-08T14:13:00.000+03:00

În sfârşit o veste bună, că deja eram cel mai nervos bloggman din cartier.

Încă din 1968, cu peste 60 de milioane de discuri, 2500 de concerte şi un sound caracteristic - Jethro Tull e în 30 august la Sibiu.
Pentru cei interesaţi, le pot cumpăra bilete, fac cinste pentru că e Gratis! Moca! Fără bani!

Şi tot gratis, de la mine, azi sunt generos:

Am plecat să fumez!

Şi alţi 64...

2007-08-06T12:52:00.000+03:00

...ai lui Pitiş. Ani buni, plini de umor, poezie şi muzică bună. Activităţile culturale şi umorul bun de care a dat dovadă au facut ca Moţu să se bucure de respect în rândul oamenilor de arta. Nu cred că a uitat cineva vocea de la Tele enciclopedia care ne vorbea cu răbdare şi blîndeţe despre triburile incaşe şi toate celelalte subiecte. Iar pentru cei care îl ştiu de pe scena:

62 de ani...

2007-08-06T12:08:00.000+03:00

...de la bombardamentul atomic din Hiroshima. 80 de mii au murit pe loc, alţi 90 de mii în următoarele două luni şi încă se mai moare.

Americanii au făcut în ultima sută de ani cele mai multe victime umane, direct sau indirect. Dar nu le numără nimeni. Cu toate astea, rămâne ţara cu cei mai mulţi bani investiţi în lupta împotriva terorismului. Pentru că are de unde. Cine e cel mai mare producător de armament? De unde cumpără grupările teroriste arme? Cine porneşte războaie pentru a-şi consuma rezervele de armament? Pentru informare - "Bowling for Columbine" al lui Michael Moore.

Mă gândesc la o terasă din Hiroshima unde echivalentul japonez al lui Ion şi Gheorghe stăteau la un sake de dimineaţă, adică la opt şi un sfert.
Ion: "Băh Gheo, aşa mă doare capu, că simt că imi explodează!"
Gheo: "Dă-ţi peste gură! Vine un avion american!"

Bomba căzută din bombardierul american Enola Gay se numea "Little Boy". Bine ca nu a fost mai rău: să vină bombardierul Enola Lesbian şi să-i dea drumul la "Big Girl".

Zâmbiţi, mâine va fi mai rău!

No bine-i amu?

2007-08-02T09:51:00.000+03:00

La caniculă am făcut mofturi şi toată ţara ar fi vrut concediu plătit de firmă undeva în nişte insule de prin Pacific. Acum daca avem treişpe grade dimineaţa iar nu-i bine, că... vorba aia, îi vară şi tre să fie cald. Şi asta nu e tot! Vine în două luni toamna cu ploi, frunze căzute, bălţi şi maşini care te stropesc în staţia de troleu. Atunci să vedeţi vene tăiate şi chef de muncă! După care iarna minunată în care tre să ne luam bilete in Finlanda dacă vrem să schiem că nu o să avem decât fleaşcă şi noroi.

Deci nu îi bine nicicum! Îs fucked-up de vreo săptămână şi nu mai ştiu pe ce să dau vina...
De fapt nici nu vreau să dau vina pe cineva sau ceva ci să scap de starea "minunată". Să vezi acum ce se umple junku de xanaxuri şi alte pastile minunate care mă vor salva din odioasa stare. Poate imi revin mai tarziu, sau mâine, sau poate nu!

Viva la revolucion of ze fucked-up people!

Motto:
"La venganza es un plato que se sirve FRIO!" -un platouaş din Kill Bill

Spam, junk and bulk

2007-07-24T16:11:00.000+03:00

O conspiraţie monstruoasă împotriva mea mă determină să îmi pun o grămadă de întrebări. Cum scria şi Zed, tot ce ne înconjoară de fapt nu e ce credeţi. Tufele îs agenţi secreţi, bordurile conţin camere de filmat şi microfoane iar în fiecare halbă de bere se ascund cipuri de localizare - io cred ca am zece mii de cipuri în mine...

Să vă dau un exemplu!
De vreo doi ani mi se umple mailul în fiecare zi cu mesaje în care toată lumea mă sfătuieşte să îmi cumpăr viagra şi xanax. Ce să fie mă omule? Oare se plânge nevasta prin târg? Bine, bine, da nu cred că i se plânge lui Bob Smith din California! Ăsta îi unu din cei două miliarde de expeditori...
Mi-am întrebat şaurii: bă, îs aşa de depresiv? Cică nu!

Aşa că, nu-mi rămâne decât să înjur în continuare şi să-mi golesc junku şi bulku!
Poate într-o zi mă apuc şi io să trimit de-astea în care am să rog lumea să nu se enerveze că le frec nervii dar vreau să le vând marijuana ieftin, aproape pe gratis!
Ce ziceţi, oare o să vrea careva?

Viva la Revolucion of ze fucking viagra "users"!

Zedampu'

2007-07-24T15:25:00.000+03:00

În sfârşit s-a făcut! Cum adică ce? Ze top of ze tops! Ze ZedAmped!
Adică trimiteţi ce vă place! Muzici bune! În comentarii bagaţi ce-i mai bun din marele iutub.

http://winamped.blogspot.com/

Atât pot azi... spălat pe creieri de caniculă!

Şi încă o precizare: pentru cei doi trădători de neam şi ţară care încă nu zic nimic - să vă fie ruşine! Huooooooooooo!!! Mâine le dau şi numele întreg şi CNPu'!

Puţă de maimuţă!

2007-07-23T15:08:00.000+03:00

Am invins durerea din ceafă şi-am plecat în Plaiul Foii!
A fost excelent ca de obicei. Nu are rost să laud Piatra Craiului, toată lumea ştie.
Am ajuns vineri noapte pe la unu şi am căutat vreo juma de oră un loc unde să punem cortul. Era plin de corturi şi de maşini cum n-am văzut niciodată. Parcă era o padure din marginea Bucureştiului. Adică plin de maşini cu B din care urlau diferite râgâieli, adică manele. Numa' graşi cu ţâţele pe-afară şi burţi pline de bere care nu au urcat în viaţa lor pe un traseu de munte. Dar erau la munte! Ce mai conta pentru ei. Deşi, micii şi berea au acelaşi gust oriunde.

Noi ne-am văzut de treaba noastră, am făcut un munte şi seara am băgăt o chitară cu nişte băieţi mortali din Zărneşti. N-am gătat bine chitara că vreo trei guţişti se apucă să strige la noi cuvinte din cântecele respective. I-am iertat. Nu ar fi fost corectă o bătălie. Şi noi eram tot trei, nu de asta îi vorba... da' aveam două chitări la noi (Arpi ştie ce poţi păţi de la chitară) şi eram nervos că am căzut în apă cu două minute înainte. Aşa că i-am iertat. Acum îmi pare rău. Ştii de ce? Că ăia dau 250 de mii pe un sidi cu guţă când un Timpuri Noi îi 69 de mii! Şi nu ar fi singurul motiv...

Pentru ei azi pun o pesă de pesă! Cu şanse serioase la locul unu din top. O caracterizare balzaciană a manelistului, direct, niu entri, ză best: floriiiiiiin maimuţăăăăăăăăăăăă...
(a se asculta până la capăt, merită)

Vinerea mă doare-n ceafă!

2007-07-20T13:20:00.000+03:00

Adică m-am trezit cu o durere insuportabilă în ceafă!
De la coloană? Curent? Lipsă de mişcare? Habar n-am! Ideea e că doare a dracu' de rău, şi ciuda creşte la gândul că aveam un munte planificat... dar poate îmi trece...

Azi nu am decât muzici în cap.
Şi de asta tre să vă bucuraţi că-i Vineri:

Cure-Friday I'm in love

...şi nu vă doare ceafa.

Şi una soft pentru topul nostru. Menestrel, Zed, Vali şi cine mai propune e bine venit - Andruşca io încă te aştept. Mai am nişte muşterii care nu vor nicicum să zică nimic dar încă nu mă iau de ei că aseară mi-au făcut grătare.
Propunerea:

James - Getting away with it

Promit că peste ceva vreme când simt io în urină că s-au strâns destule, fac o lună de blog numa pentru topu ăsta! Trebuia făcut odată! Parcă singur mi-era frică... Zed să-ţi trăiască ideea!

Ucraina, sora mai mare

2007-07-19T11:01:00.000+03:00

Am făcut un surf pă net de dimineaţă în căutarea vre-unei ştiri despre "norul toxic galben de fosfor". Undeva aproape de subsolul paginii unei publicaţii de renume am citit cu litere mici că "România nu va fi afectată". Hmm, păi asta îi ştire de subsolul paginii?

Cu litere mult mai mari şi un spaţiu generos citesc "Ucraina, tare în clanţă" şi fug cu clicu' în stomacu' lincului, când ce să vezi - discuţii despre canalul Bîstroe unde vecinii din nord făceau galagie cum că, nu încalcă nici o convenţie şi că au informat permanent autorităţile române. Păi hai să vă spun ceva aflat in Deltă din surse foarte sigure: Bîstroe există de o gramadă de ani, se vede şi pe hărţile din 1990!!! De trei ani s-au apucat să-l adâncească ca să se poată naviga (Dunărea scade continuu). Şi noi facem gălăgie pentru un canal ca Bîstroe când toată Delta îi săpată cum vrea fiecare? Oricine are o pensiune sau un hotel îşi adânceşte canalul apropiat contra sumei de o suta ron pe oră.

Şi atunci ce concluzii să tragem? Hai să ne imaginăm o discuţie oficială Băse - Iuscenko:

Iuscenko: Traianie, tu ieşti niebun? Cie vă tot potâcniţi la Bîstroe? Doar tu ştii că iexistă de când erai căpitan şî vineai pi el la fete în port! Vrei să îţi amintiesc de Olga?

Băsescu: Haide Viktore nu te supăra! Beau paharul şi îţi explic...gl...gl...gl...
UE trage de noi să avem grijă de Delta. Ei s-au atacat cu Bîstroe de când era Sulfinuţa mea ministra mediului. Tu ştii că pe mine nu mă deranjează. Dar... ia zi cum facem cu fosforul?

Iuscenko: Să nu cumva să văd şiva în presa românească! V-am zis - nu se întâmplă nimic! Câţi poati să moară? O mie, două? Daţi vina pi caniculî! Dacî apare şiva în presă - vă scumpiesc gazu! Şi acum mai diesfă o sticlă şi hai să tierminăm cu prostiile!

Băsescu: Stai liniştit Viktore că am vorbit şi cu Felix. Nu dă nimic la Antene şi îi şterg datoriile la Grivco! Hai că ţi-o dau pe Elena odată dacă daţi un comunicat cum că norul a plecat spre nord!

Iuscenko: Gata Traiane! Ăăăăă... pe care Elena?

Băsescu: Pe Udrea, Viktore, că a mea îi cu fiu lui Hrebe la mare! O mai las numa' dacă votează PSD-ul împotriva lui Tăriceanu! he he he...gl...gl...gâl, gâââl...

Deci, stati liniştiţi! Dacă leşinaţi, vomitaţi sau muriţi din senin e de la caniculă!
Mai avem o şansă: trăiască Berea!!! Dacă apar manifestări neplacute mai comandaţi una... măcar avem pe ce da vina.

Cinci stele! Cel puţin...

2007-07-18T14:06:00.000+03:00

Te-ai trezit iubita mea? Somnul de dupa-amiază mi-a prins foarte bine şi mie, dar m-am trezit orbit de soarele care vrea să plece. Cum unde? Are întâlnire cu marea. De dimineaţă s-a plimbat ţanţos pe tot cerul, sigur pe el deşi, noi ştim foarte bine... dacă nu s-ar răcori in valurile pline de sare, mâine ar fi un ruşinos ascuns după nori...

Haideee... de ce faci mofturi? Ne aşteaptă o seară minunată! Pelicanii au programate coregrafii în jumătate de oră iar cormoranii fac scufundări încă de dimineaţă. Vreo cinşpe egrete graţioase aşteaptă sub fereastră să îţi cânte ceva. Iar eu,... eu ţi-am adus flori. Nuferi galbeni.

Mă bucur că îţi plac! I-am cules cu mare greutate! Şi se uitau la mine destul de speriaţi ca elicea mea revoluţionară să nu le reteze rădăcinile.

Bucătăreasa ne aşteaptă deja la masă! Chelnerul are o Zghihară de Huşi pusă la rece pentru noi. I-am spus că preferăm vinul sec. Au fost foarte fericiţi amândoi că ne simţim bine la ei. Îţi spun un secret, dar să nu le spui! Ne-au pregătit o specialitate - proţap de crap.

Excelent! L-am terminat amândoi! Doamne câte gusturi se bălăceau în sosul ăla...

Haide să ne plimbăm. Nu, azi nu ieşim pe faleză. Azi e o ocazie specială. Împlinim patru ani, şapte luni şi şaptişpe zile. Limuzina ne aşteaptă. Stă legată cuminte de ponton şi dansează. O să ne ducă uşor prin barcostrăzile de stuf. Nu vrei uşor? Nici o problemă, voi accelera la maxim!

Şi mie mi-a placut enorm!
Te cred că e cea mai minunată vacanţă! Doar suntem la cinci stele! Cel puţin...
Dacă nu mă crezi priveşte cerul.

Plecaţi în Deltă! Acum!

2007-07-17T15:12:00.000+03:00

Prea puţin douazeciş'ceva de zile pe an concediu. Mă gândesc că a rămas moştenire practica comunistă: nu le dăm mai mult concediu că nu le ajung banii şi le trece prin cap că o duc rău.

Abia după două săptămâni am început să-i simt gustul. Şi să nu vă povestesc ce gust! O nebunie armonioasă de saramură de şalău, plachie de caras, proţap de crap, somn prăjit, chiftele (pârjoale) de ştiucă şi nelipsitul borş din toate sortimentele de înotătoare de mai sus. Toate însoţite de mujdei făcut în diferite feluri. Mă ridicam de la masă plin ca o căpuşă şi peste cinci minute când auzeam propunerile pentru masa de seara - baltă-n gură. Parcă citeam reţete din cartea lui Radu Anton Roman, Balzacul gastronomiei româneşti.

Şi asta, a fost doar o parte din gustul Deltei.
Adrenalina din barca de patru metrii care zbura pe canalele inguste împinsă de 80 de cai în timp ce Artan urla în difuzoare "Ja, ja, ja / Ich bin aus Rumenia"!
Crapii de 4-5 kile care aproape te trăgeau din barcă crezând că mămăliga din cârlig plină de arome îi numai a lor!
Apusul din lungul canalului Cernovca unde soarele şi apa se iubeau încercând tot felul de poziţii nebănuite.
Şi poate multe nu imi vin acum în minte. Oricum, tră să mergeţi!
Indiferent de ce auziţi, Delta e extraordinară. Deşi, dacă vrei să vezi măcar ce am văzut eu îţi trebuie o barcă închiriată care te ustură la buzunar - "face banu' "!

Nişte poze - mâine.

Clujul la întoarcere: "Hmmm ce oraş frumos!"

Motto:
"Zici că-i fain în Deltă, da'... aşa-i!" - Doctăr Lectăr

Şi ceva găsit pe iutub.

Una! Aia! Singura!

2007-06-29T11:34:00.000+03:00

Oare Hotelul californian al celor de la Eagles îi mai bun decat Final Cut-ul pinkfloydian?
Nici nu mă pot gândi la aşa comparaţie. Îi ca şi cum i-aş compara pe Hi-Q cu Andrieş. Şi totuşi, dacă excludem cărămida din zid nu cred că vreo piesă Waters-Gilmore se ridică peste Hotel California ca şi notorietate. Nici Wish you were here! Nici Mother! Nici măcar Confortably Numb!

Dar, vreo altă piesă Eagles mai ştie careva? Şi mă refer la lume, masă, populaţie, nu la fanii trupei. Nu prea. Pe când auzi destul de des un Money, Time, Hey You sau Brain Damage.

La concertul Waters din Budapesta (14.04.2007) am trăit un fel de orgasm porcesc care a durat 3 ore. La final, 15 mii de oameni (din care vreo 4 mii de romani) am ieşit din OZN-ul de sticlă şi metal MUŢI. Păi ce Dumnezo să mai zici? Cuvintele ar fi fost ca şi zgomotul de tras apa, după ce am plâns pe Mother ca o pensionară la care îi cântă Fuego la uşă.

Şi acum platoaşul!

Una! Aia! Singura!

Atât! Un Hotel California!
În primul rând vei fi comparat cu tine, apoi cu ăilalţi.
Şi foarte important - tre să simţi momentul.

Meseriaşi Eagles. Au simţit-o, au făcut-o, au prins momentul.
Recomand încă doua pentru cine nu le ştie deşi am numa' cititori geniali.
1. Tequilla Sunrise
2. Desperado

Şi vă recomand şi ceva de la Pink Floyd: TOT. Sau dacă sunteţi selectivi, pentru azi:
Roger Waters - Amused to death -album solo.

Casa mea: o casă cu acorduri ample!

Rugaciune:
Doamne-zmulţam că s-o mărit punctul de pensie: 37.5% din mediul brut.

Motto:
"I'm afraid of ze germans" -Zed

Roşcovanul

2007-06-28T13:36:00.000+03:00

Un băiat ca oricare altul dar dacă te uitai mai atent vedeai ca Roşcovanul nu are mâini. Nici măcar una.
Deşi nu observai la prima vedere şi picioarele îi lipseau Roşcovanului.
De fapt vă spun adevarul - Roşcovanul nu avea nici cap.
Păi atunci di ce îi zicea lumea Roşcovanul?

Cluj-Napoca: strada Speranţei la parter, te mai aştept şi mai sper.

Rugăciune:
Doamne-ajută să îndur mai uşor soneria de la telefoanele Nokia şi taximetriştii.

Motto:
"Grande puţo di calo fa turno di pantalone!" -Birlic

Vă place canicula? Da, dar nu pe stomacul gol!

2007-06-27T00:00:00.000+03:00

Adică? E de rău. Ca nu avem sistem de irigaţii.
Şi atunci, ne irigăm pe unde putem, dezorganizat. La terase din complexele studenţeşti, la iarbă verde şi pe balcoanele apartamentelor pe care le-am platit dar încă nu se construiesc.

Şi cum într-o ţară cu economie funcţională, ca a noastră, nu au voie sa lipsească "micii", repetăm dizarmonic: "Victoraş, adu-ne şi nouă un platouaş!"
Că ... na, "Asta n-a-nţeles puterea / Tablele, micii şi berea!"

Romania: un copac cu flori şi un colţ uitat de cer.

Rugăciune:
Doamne-ajută să crească punctu' de pensie, că a fost şi bolnav când a fost mic.

Motto:
"Cine-i mă Caniculă ăsta de-i omoara pe toţi?" -fotbalist